Paris/Valea Loarei (music GRIMUS) HD

Cateva zile de vis, de poveste! Asta a fost cadoul pe care am ales sa ni-l facem eu si Cosmin la aniversarea a un an de zile de cand am fost ceruta in casatorie! Iar pentru asta am ales Franta – Parisul si Valea Loarei, pe care nu o mai vazusem pana acum. Mi-a placut tare mult si nu cred ca puteam face o alegere mai buna pentru ziua asta speciala! Am pornit la drum cu destinatia Paris joi. Am zburat cu Air France ca sa acumulam puncte (cine stie pe unde vrem sa mai calatorim si vom avea nevoie de ele) si am stat pana duminica! Primele zile le-am petrecut in Paris, unde ne-am intalnit cu Izabela si Paul, prietenii nostri care locuiesc acolo. In cele patru zile, am facut exact ce imi place mie mai mult in astfel de destinatii: ne-am plimbat, am mancat la diferite restaurante fistichii, am vizitat atelierul lui Brancusi, catedrala Sacre Coeur, castele de pe Valea Loarei si ne-am bucurat de vremea perfecta, care a tinut cu noi! Catedrala Sacre Coeur este preferata mea si mi se pare cea mai frumoasa, cea mai coplesitoare din tot ce am vazut! Este incredibil cum constructia asta atat de impunatoare, care combina stilul european cu cel arab, poate totusi sa pastreze in interior o atmosfera atat de calda, de intima. Si pentru ca tot eram in Paris, nu puteam rata Centrul cultural Georges-Pompidou, unde poti vedea una dintre cele mai mari colectii de arta moderna si contemporana din lume. In ultima parte a mini vacantei, ne-am urcat in masina si am pornit spre Valea Loarei, zona total noua pentru mine. Nu pot spune ca este complet diferit de spiritul parizian, dar are un farmec greu de descris in cuvinte. Pe drum ne-am oprit pe malul apei si am improvizat un picnic delicios (noroc cu Izabela, care era pregatita!). As fi vrut sa opresc timpul in loc! Domeniile cu castele iti dadeau sentimentul ca doar tu le-ai descoperit, ca nu mai stie nimeni de locuri acelea, desprinse parca din cartile de povesti. Am urcat intamplator, cu masina, spre Chateux Bourdaisiere, trecand pragul domeniului inconjurat de o poarta cu fier forjat. Eram jumatate afara pe geamul masinii si nu ma mai saturam sa respir aerul curat si parfumul ierbii proaspat cosite! Sus, pe deal, printre pinii uriasi, se inalta semet castelul, cu arhitectura maiestuoasa si foarte primitor! Am intrat in speranta de a gasi pe cineva. Imi doream tare mult sa petrec acolo cateva ore, sa descopar camerele misterioase, sa ma incarc cu povestile familiei care a trait acolo odata. Receptionerul ospitalier ne-a invitat in living, locul unde se bea ceaiul in fata semineului, inainte sa iei masa. Pe fundal era muzica clasica iar camera mirosea a brad. Pe masute erau asezate fotografiile familiei nobile care traise acolo, tacamuri, tabla de sah, carti si flori! Pur si simplu nu mai vroiam sa parasesc oaza aceea de liniste, locul acela unde m-am intors in timp si care mi-a dezmierdat simturile si mi-a pastrat zambetul pe fata! Si daca stau sa ma gandesc, cred ca ne potriveam destul de bine in peisaj, nu? J Dup