Salvat la 12 fara un minut - DARIA POPAN - Boariu Cristian HD

Compozitor: Boariu Cristian Recita: Popan Daria Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele postari@ -------------------------------------------- Era o zi frumoasă, cu tot cerul senin, Doream să grăbesc pasul către Ierusalim, Gândeam că şi-azi veni-voi, cu ceea ce-am furat, Cu aurul din traistă, puteam s-ajung bogat… Nu îmi păsa că-n urmă lăsasem multe lacrimi, Ba chiar atâţia oameni, loviţi de-a mele patimi, Ah, câte mai făcusem, şi le ştiam doar eu Nu îmi păsa de nimeni, nici chiar de Dumnezeu… Încă o milă, două, iar dincol de finici Iuda, al meu tovarăş, unul din ucenici, M-aşteaptă să îmi spună, cum a întocmit planul, Vânzării unui om, numit Galileanul… ————————————————- Trecu o săptămână, de la acea-ntâlnire, Cu Iuda, trădătorul, şi-a lui planuri haine, Și-azi, oh, nu pot crede, ce ochii mi-au privit, Eu, Titus, eu , tâlharul, legat.. . şi… osândit? Da, aşa mi-au spus soldaţii, “Cu alţi doi condamnaţi, Îţi vei sfârşi viaţa… toţi trei crucificaţi”, Sentinţa a fost dată, toţi trei vom duce crucea, Urcând dealul Golgotei, vom împlini porunca. Da, şi-am pornit, cu crucea, pe umărul meu drept, E grea, iar lemnul tare apasă greu pe piept, Dar ce e cu Acesta, de poartă-aşa o cruce, De-abia a ridicat-o, o va putea El duce… ? Ia să Îl văd mai bine, de ce-i aşa lovit, Scuipat şi plin de sânge, întruna e hulit, O, dar de ce privirea, ‘Şi întoarce aşa de blând, Peste ostaşii care-L lovesc mereu, urlând… Oh… dar oare cine-i, unde L-am mai văzut, Privindu-L mai de-aproape îmi pare cunoscut, Ah, da, e-Acela care de Iuda a fost trădat, Galileanul, dar oare de ce L-au condamnat? Ce vină grea găsiră, în El, Samariteanul, De ce al Lui vechi tovarăş, el, Iscarioteanul, L-a dat fără de milă pe mâna lor, sărmanul, O, Iuda, nu văzut-ai în El pe-acel ce-i harul? Şi-urcarăm greu-nainte, pe Via Dolorosa, Dar nu puteam privirea să nu o ţin întoarsă, Spre El, care, cu greu, urca încet, de parcă, Pe spatele-I ar duce povara lumii toată… O, iată, că se-apleacă, o, e-n genunchi sub cruce, Povara de păcate şi crucea de-abia duce, Aş vrea să strig, să vină, un ajutor să-I dea, Cineva din mulţime, dar nu e nimenea… “Cum aş putea, Străine, să-Ţi ofer ajutor, Să Te feresc de-ostaşii, care doar moartea-Ţi vor Măcar un strop de apă, pe buzele-Ţi uscate, Măcar o dată-n viaţă, de mine fie-udate…” Dar, iată, că pe-un tânăr, un om de prin Cirena, Îl pun să ducă crucea lui Isus, dar aievea, Îl văd fără de cruce, dar tot păşind cu greu, Povara lumii duce-acest Fiu de Dumnezeu… Și iată că ajuns-am pe dealul Căpăţânii, Şi-ostaşii-ndat pe cruce ne pironesc, hainii, Dar mie nu îmi pasă, eu ştiu, sunt condamnat, dar acest Om e oare pe drept crucificat? Şi-mi amintesc că-ntruna plângea şi se ruga Pentru-acei de sub cruce, pentru care murea, Şi-mi amintesc aievea, c-am auzit deodat’ “O, Tată, iartă-i Tată, căci ei nu ştiu ce fac!!!” Dar n-oi uita vreodată, orice s-ar întâmpla, Cum eu am spus cu lacrimi, “Nu merită osânda, Noi doi tâlhari, la moarte, crucificaţi pe drep