Satul Vadul Rașcov, cândva mare târg evreesc, azi - pustiu și fără piață

Cum a fost nu va mai fi. Acum 6 decenii, în satul Vadul Raşcov din raionul Şoldăneşti locuiau peste 17 mii de oameni. Actualmente, aici îşi duc traiul 1400 de locuitori. Numărul lor mic este explicat prin migraţia oamenilor. Tot mai mulţi cetăţeni pleacă peste hotarele ţării şi o bună parte dintre aceştia nu se mai întorc la baştină. Ceilalţi, care rămân, sunt oamenii de vârsta a treia. Încă pe timpul URSS, Vadul Raşcov era un sat cu multă lume bună şi harnică. Oamenii din localitate aveau de lucru şi nici nu se gândeau să-şi părăsească baştina. Sătenii îşi amintesc cu nostalgie despre veselia şi mărinimia vadrăşcovenilor. Nu era om în sat care să nu vrea să participe la clăcile de pe timpuri. Stituaţia îi alarmează pe oamenii din sat, care recunosc că nu văd un viitor prosper al localităţii. Pe motiv că nu ar avea loc de muncă, spun localnicii, lumea pleacă din sat. Şi Petru Luca, la cei 83 de ani ai săi regretă că în sat sporeşte numărul caselor părăsite, unele dintre acestea chiar ruinându-se. Bărbatul spune că acum în sat nu ai unde munci deoarece liderii agricoli utilizează tehnologii avansate care presupun reducerea implicării oamenilor. În condiţiile în care nu au surse de existenţă, localnicii îşi părăsesc baştina. Petru Luca a şi constatat că şi cei doi copii ai săi s-au stabilit cu traiul departe de casă. Este îngrijorată şi Maria Josan, pensionară din Vadul Raşcov. Dânsa spune că satul lor este de nerunoscut. Dacă acum douăzeci de ani aici, de rând cu gospodăria agricolă colectivă funcţionau mai multe instituţii, în prezent satul s-a ales doar cu ruini. Vadul-Raşcov este cunoscut ca o localitate cu cei mai mulţi evrei din raion. Nici ei nu au mai rezistat condiţiilor de trai din sat. Potrivit responsabililor de la primărie, în Vadul Raşcov se află cel mai mare cimitir evreiesc din Europa. Dacă până în 1940 în sat erau peste 17 mii de locuitori, dintre care 15 mii erau evrei, acum nu a mai rămas nici suflare de evreu. În anii 90 ai secolului trecut, a plecat şi ultima evreică. Unii localnici de la Vadul Raşcov sunt îngrijoraţi că pe lângă faptul că satul îmbătrâneşte, mulţi oameni apţi pentru muncă nu vor să mai muncească. În acest scop, dânşii şi-ar fi perfectat grade de invaliditate şi trăiesc din contul indemnizaţiilor respective. Zinaida Vieru recunoaşte că de situaţia creată este vinovată şi politica de stat. În opinia dumisale anume acordarea ajutoarelor sociale a stimulat transformarea oamenilor în consumatori, lipsindu-i pe aceştia de spiritul de gospodari. Nici tinerii nu mai speră la o viaţă mai bună la sat. Imediat cum termină studiile, ei merg pe calea pribegiei. Unii pleacă să-şi caute rostul în Federaţia Rusă, alţii îşi perfectează actele româneşti şi se duc în Uniunea Europeană. Spre exemplu, Iulian Ciorici ne-a spus că recent a revenit acasă de peste hotare, unde munceşte de mai mult timp. Chiar dacă a îmbrăţişat profesia de lemnar, dânsul spune că nu şi-a găsit loc de muncă la baştină. El este de acord că oamen